Biserică de lemn. Pictură de Alexandru Moraru
Tăcerea a fost străpunsă
De o rază feerică,
Printr-o voce, două,
Un cor de lumină…
Tot mai tare, mai tare,
Mai intens, mai patetic…
Sună, răsună.
Notele prind viață.
Învăluind cu căldură
Suflete sperânde,
Îmbibând suferința,
Absorbind recunoștința,
Cântarea preadulce
Se ridică spre cer.
Născută din dangăt de clopot
Și inimi evlavioase
Ce slăvesc credința
Întru Bunul Dumnezeu.
Biserica Sfântă –
Un gigantic instrument muzical
La care sunt culese
Melodii psalmice.
Filed under: Posturi în limba română | Tagged: Alexandru Moraru, Biserică, biserică de lemn, credință, dangăt de clopot, Dumnezeu, feeric, instrument muzical, lumină, melodii psalmice, patetic, psalmic, rază, recunoștință, suferință, suflet, tăcere, viaţă |
Victrix's Blog 
„Absorbind recunoștința” e ceea cu ce nu sunt de acord. Dar e o poziţie pur subiectivă. Îmi place poezia. Nu ai mai scris aşa ceva. Bravo!