Revenim la Eminescu

Ne e dor de Eminescu -

Poetul veșnic tânăr,

Geniul nemuritor

Și el, chiar nefiind,

C(…)V(…)

(inspirată de „Formular”-ul lui Grigore Vieru)

Nume: Biruința părinților mei;

Data nașterii: La mijloc de an revoluționar,

Când teii miros cel mai dulce;

Retorice

Dacă n-ar fi aer,
Ce ar fi?
Dacă n-ar fi mama,
Cine ne-ar iubi?

Ce-i pasă timpului…

Ce-i pasă timpului

Că floarea se ofilește

Și moare fără să vrea,

Înainte de termen?

Gelozie

(Gelozie II de Edvard Munch)

„Dragostea privește cu claritate,

ura are un simț de observație mai ascuțit,

dar gelozia este cea mai pătrunzătoare pentru

că este alcătuită din dragoste și ură.”

(Proverb arab)

Mă doare orice privire

Adresată altcuiva.

Mă doare fiecare cuvânt

Rătăcit printre alți ascultători.

Stagnare

Fierbe viața în jurul meu,

Iar eu –

Încet, încet…

Mă sting.

Singurătatea – fiară turbată

Singurătatea rupe din mine

Bucată cu bucată

Ca un animal de pradă

Însetat de sânge proaspăt.

Armonie…

„Iubirea este poezia simțurilor. Ea are soarta a tot ce este măreț în om și a tot ce naște din gândirea lui. Ori este ceva sublim, ori nu este deloc. Când există, există pentru veșnicie și se amplifică din ce în ce.”

(Honore de Balzac)

Nocturnă

Sub teiul înflorit,

Îmbătați de mireasma plăcută,

El și Ea…

Sorb…Ochi din ochi – lumina,

În locul nostru

În locul nostru

Plutea armonia

Și ne îmbăta

Cu puternica savoare